Poveschite | Dragoste
6
archive,category,category-dragoste,category-6,ajax_fade,page_not_loaded,,qode-title-hidden,qode_grid_1300,footer_responsive_adv,qode-content-sidebar-responsive,qode-theme-ver-9.5,wpb-js-composer js-comp-ver-4.12,vc_responsive
Dragoste, Dramatice / 25.08.2018

Într-o zi de august, necruțător de călduroasă, Anastasia, întinsă pe iarba aproape uscată, smulgea petalele unei gălbenele, una câte una. Buzele ei jucau în vorbele eliberate, ce numai ea le auzea. Avea ochi blajini și luminoși ca două perle scăldate în soarele amiezii. Purta o rochie albastră, spălăcită, una de care timpul s-a îndurat… și care încă îi învelea trupul mlădios. Eleganții pantofi ce-i avea aliniați lângă ea, păreau și ei de-o vârstă cu rochia. După ce sacrifică și ultima petală, avuse un moment de muțenie fizică. Imediat zâmbi și se întinse ca o pisică leneșă. Cerul, senin dar înțesat de nori...

Dragoste / 21.07.2016

Dragii mei, ați auzit de părinții lumii și sigur știți povestea lor, dar a venit vremea să v-o spun eu, căci nimenea n-o știe așa neocolit ca mine, iar apostolii, eh, apostolii, ca să-i dea grai universal, au scăpat din amănuntele mai dureroase. Oi fi eu om bătrân, dar pățania asta mi-o amintesc ca și când a fost azi dimineață. Într-o zi de toamnă târzie, pe când împlineam treizeci de ani – eh, erați voi mici – m-am pornit la pădure să tai lemne, că frigul începuse să dea târcoale și satul nostru mocnea la mahalalele unui masiv. Îmbrăcat și mâncat...

O lume nouă în fiecare săptămână
Te anunțăm noi când apare.
Încalecă!
Nu-ți fă griji, poți descăleca oricând.