Poveschite | Parabole
57
archive,category,category-parabole,category-57,ajax_fade,page_not_loaded,,qode-title-hidden,qode_grid_1300,footer_responsive_adv,qode-content-sidebar-responsive,qode-theme-ver-9.5,wpb-js-composer js-comp-ver-4.12,vc_responsive
Parabole / 19.11.2017

Pânza sângerie a văzduhului era întinsă peste tot orașul. De după blocuri, în orizontul îndepărtat, un ochi luminos își pierdea ușor din intensitate. Străzile îndreptaseră pe majoritatea spre destinațiile lor. Doi bărbați, nu departe de patruzeci, trecuseră grăbiți unul de celălalt, dar nu se îndepărtaseră mult, căci conștiințele îi întoarseră pe amândoi ca într-o încleștare gravitațională. - Oho, Miroane, să nu te recunosc! porni cel mai voinic dintre ei, un bărbos roșcat. - Petre! spuse celălalt deloc entuziasmat, subțirel și elegant. - Câți au trecut, cinci, șase ani? - Mai degrabă opt. Ce faci? - Bine, bine. M-am strecurat din casă fără să mă vadă nevastă-mea...

Amuzante, Parabole / 12.02.2017

Puțini erau ca don’ Georgescu, așa neglijenți… puțini, foarte puțini. Neglijent cu toate și cu toți, mai puțin cu somnul, don’ Georgescu mirosea de la o poștă a nefericire. Aș vrea să amintesc un episod din viața colorată a lui don’ Georgescu. Acest episod a început într-o seară când, după o zi agitată la muncă, ciufulit de șefa lui, s-a întors acasă plin de spume. Își parcă broscuța în spatele blocului, acolo unde o făcea de obicei, între un stâlp și o rulotă prăfuită. Între acestea era un loc mic că de abia încăpea și de aceea trebuia să facă numeroase...

Copii, Parabole / 25.12.2016

Zeci de mititei alergau și chiuiau prin clasă, printre gheme de hârtii și creioane aruncate. Erau de clasa a II-a, în ultima zi de școală înainte de Crăciun, și căutau mai multă hârjoneală decât carte. Domnul învățător era un om bătrân și știa ce le poate mintea. Îi privi pe rând de la ușă, căci intrase pe furiș, fără să fie văzut. Nu părea deloc necăjit, ba chiar se simțea spectatorul unei piese bune de teatru. În ochii lui, dezordinea lor era armonioasă. Cine știe câte clase ca acestea mai văzuse… Nu s-ar fi săturat nicicând să-i urmărească, dar domnul învățător...

Aventuri, Parabole / 22.09.2016

A fost odată ca niciodată doi împărați ce domneau peste tot pământul – Roșu și Verde. După o viață de tensiune și neînțelegere, cei doi au hotărât să lase armele jos și să găsească rost de armonie. Mai ușor zis decât făcut, cei doi bătrâni au hotărât să-și cunune fiii și fiicele și să le lase lor împărățiile. Nu întâmplător, Verde Împărat avea trei fii și Roșu Împărat, trei fiice; astfel au organizat o nuntă mare peste ambele împărății să binecuvânteze tinerii însurăței. Au venit oameni din toate colțurile, cu felurite cadouri, să se bucure de promisiunea unui viitor mai bun....

Dramatice, Parabole / 08.09.2016

Stropi mari înțesau balta ce oglindea un chip mohorât. Jarin își odihnea oasele pe pământul rece, zgribulit de gânduri crude. Fața sa era spulberată de pe suprafața apei cu fiecare picur plâns de întunecimea cerului. Portul său sărăcăcios și umed atârna greu, dar nu-i păsa câtuși de puțin. Avea toate simțurile îndreptate spre umila căsuță la câțiva pași de el, de acolo de unde vuiau gemete. Să fi fost în locul lui Jarin nu ai fi știut ce se întămplă în spatele lutului, că o fi durere ori plăcere, ori vreo întrepătrundere din cele două. Ochii tânărului Jarin zvâcneau cu...

Parabole / 04.08.2016

Faceți cunoștință cu Haralambie, un călugăr timid cum rar ați mai văzut. Atât de timid, că și de el se rușina. Nu era om înalt și nici subțirel, dar drept în fața Domnului, căci tatăl său, să-i fie iertate păcatele, era cunoscut în sat după judecata-i ageră și curată. Iar micuțul Haralambie a fost crescut slăvind adevărul și temându-se de toți sfinții până la Duh și Tată. Câți oameni nu se adunau să-și tocmească necazurile la tătână’su, și Haralambie își întindea burta sus pe căpița de fân și urmărea socotința mai ceva ca la școală. Își purta mândria ca pe-o...

O lume nouă în fiecare săptămână
Te anunțăm noi când apare.
Încalecă!
Nu-ți fă griji, poți descăleca oricând.