Poveschite | Taine din hipnoză
434
single,single-post,postid-434,single-format-standard,ajax_fade,page_not_loaded,,qode-title-hidden,qode_grid_1300,footer_responsive_adv,qode-content-sidebar-responsive,qode-theme-ver-9.5,wpb-js-composer js-comp-ver-4.12,vc_responsive
taine din hipnoza

Taine din hipnoză

Doi tineri ferchezuiți priveau silențioși la scaunul liber de la masa lor. Se făcea simțită o pătură de emoții gravitând în jurul acestora și nu se putea deosebi care corp disipa mai multe. Matthew purta un monoclu pe ochiul stâng, nu din motive fiziologice dar pentru că voia să împrumute un oarecare șarm monden. Luke, pe de altă parte, era divorțat de modă. Purta un sacou învechit, nepotrivit cu pantalonii largi și decolorați. Matthew servea un cocktail sofisticat, iar Luke o bere la halbă. Diferențele dintre ei nu diminuau relația de colegialitate de nouă ani. Însă, în acea zi, urmau să afle poate cel mai important lucru din viața lor, de aceea și muțenia usturătoare.

Pentru încă douăzeci de minute cei doi se foiră pe scaune până când un bărbat înaintat în vârstă se apropie de masa lor. Se scutură de pardesiu înainte să-l preia în grabă ospătarul, căruia îi și ceru meniul de vinuri. Tinerii tresăriră împușcați din locurile lor să așeze politicos pe domnul profesor. Terminându-se remiză, amândoi tinerii contribuiră, apoi își reluară locurile. Domnul profesor avea o barbă potrivit de lungă și foarte bine îngrijită, de altfel elegant pentru vârsta de șaptezeci. Își așeză pălăria și cârja pe marginea scaunului și apoi privi pe tinerii holbați.

– Dragii mei, în primul rând, vreau să vă felicit! Sunteți cei mai iluștri studenți pe care i-am avut vreodată și indiferent ce vom stabili în seara aceasta, voi să știți că la orice ușă veți bate, vi se va deschide. M-am ocupat eu de asta. Bravo! V-ați dedicat trup și suflet și rezultatele voastre pulsează dincolo și de hotarele acestei țări.

Bătrânul întinse ambele mâini spre cei doi să le strângă părintește iar cei doi le întâmpinară cu deosebit respect.

– Domnule profesor, mărturisesc că puteam mai mult de atât, se exprimă Luke cu o sinceritate accentuată.

– Luke, îl potoli profesorul cu o voce senină, un psiholog nu încetează nicicând din studiat. Nu e o întrecere și nicicum un sprint, un hei-rup. Meseria pe care ați ales-o e un maraton. Va trebui să vă dozați forțele și să vă calibrați mințile pentru o carieră impetuoasă. Psihologia este pe atât de volatilă precum apa fiartă și voi trebuie să fiți deschiși și nicidecum fixați pe șabloane ori paradigme. Eh, veți vedea voi, e o călătorie frumoasă.

– Domnule profesor, aveți rezultatele? plesni tânărul Matthew neputincios, frământându-și mâinile.

Profesorul îl mângâie cu un zâmbet, apoi deveni serios și scoase din geantă două dosare.

– Văd că nu mai aveți răbdare și pe bună dreptate.

Așeză dosarele pe masă și îl deschise pe primul. Prelungi suspansul cu un minut de lectură în sinea lui, apoi, după ce comandase o sticlă renumită de vin roșu, continuă:

– Așa… săptămâna trecută, pe 28 octombrie 1935, s-a prezentat o doamnă cu soțul ei la universitate. Motivul, o fandoseală de altfel, a fost de a afla dacă soțul dânsei a înșelat-o. Părerea mea a fost că dumneai avea nevoie de suport psihiatric, dar fiindcă e nepoata rectorului nostru drag, am acceptat această provocare cu micuțul amendament. Nu? Dacă tot voiau să ne jucăm, de ce nu? Astfel soția a fost de acord să îl hipnotizăm toți trei pe soțul dumneai pentru a afla dacă i-a fost fidel sau nu. Iar soțul… eh, se pare că lui nu i-a cerut nimeni părerea.

– Nu a semnat documentele de acord domnul Fuller? se arătă îngrijorat Luke.

– Nu i-ai obținut acordul înainte de procedură? îl incomodă Matthew ușor arogant.

– Trebuia? se alarmă mai tare Luke. Domnule profesor, am crezut că…

– Liniștește-te, Luke, porni un râs înecat profesorul, Matthew te ironizează. Voi chiar nu ați ajuns să vă cunoașteți?

Bătrânul își aprinse pipa și stârni doi norișori de fum. Luă și o gură din vinul tocmai servit. Luke se arătă impasibil deodată, lucru care dezlănțui în hohote pe Matthew.

– Gata, gata, îl opri degrabă profesorul. Hai să vorbim despre rapoartele voastre. Așa… deci, prima dată l-am hipnotizat eu, să văd ce mistreți ascundea omul, continuă profesorul, afișând strunga mare dintre dinții îngălbeniți de fum. Apoi l-ai preluat tu, Luke și în cele din urmă Matthew.

– Da, eu l-am dansat la urmă, spuse Matthew încrezător, și trebuie să mărturisesc că a fost destul de…

– Pe rând, tinere Matthew, îl întrerupse profesorul, inhalând cu poftă din pipă. Să începem cu Luke. El a avut onoarea să defloreze această minte încărcată.

– Tocmai ați spus, domnule profesor, că dumneavoastră ați fost primul…

– Mda, așa, eu, rumegă cuvintele profesorul, pierdut în raportul lui Luke. Deci, să vedem, ai descifrat bine mintea acestui mascul? Mai bine ne prezinți tu, Luke.

– Păi, dar… am scris totul în raport, se fâstâci ușor acesta.

– Am citit ambele rapoarte și sunt impresionante, dar aș vrea să vă aud pe voi, spuse profesorul închizând dosarul și sprijinindu-se de spătarul scaunului.

– Desigur, domnule profesor. L-am programat pe domnul Fuller de dimineață pentru a avea la dispoziție o minte odihnită. L-am așezat pe canapea și am început procesul de hipnoză.

– Cum ai procedat, Luke, cu ceasul? îl încercă profesorul.

– Cu ceasul, domnule profesor. Așa cum ne-ați învățat. Funcționează de fiecare dată, așa cum l-a subjugat și pe domnul Fuller, continuă Luke sub privirea lacomă a profesorului.

– Nu l-ai chestionat și înainte de hipnoză? întrebă Matthew să marcheze un punct în fața profesorului.

– Ba da, am încercat să îl provoc să se dea de gol, să aflu în ce zile ar fi fost suspect. De aceea am discutat și cu soția înainte.

Profesorul părea mulțumit de cele auzite. Dădea din cap și fuma. Matthew era nerăbdător ca Luke să termine odată.

– Sub hipnoză, l-am condus către acele zile și am aflat că intuiția soției a fost una validă. Bărbatul a fost infidel. A întreținut relații sexuale cu o…

Luke șovăi câteva silabe după care se reechilibră. Profesorul și Matthew erau ambii fascinați.

– O persoană pe numele ei Claire, continuă Luke, curățându-și gâtul grav.

– Și cine este această persoană Claire? întrebă profesorul știind exact despre cine este vorba.

– Claire Fuller este fiica de șase ani a domnului Fuller.

– Fiica vitregă, Luke, fiica vitregă, interveni Matthew pe un ton superior, ca și cum el aflase mult mai multe decât colegul său.

– Matthew, te rog să îți aștepți rândul, îl certă profesorul.

– Aveți dreptate, primiți scuzele mele, se arătă ascultător acesta.

– Este o acuzație gravă, tinere Luke. Ești sigur de acest lucru?

– Detaliile pe care le-a mărturisit domnul Fuller, continuă Luke, ar putea fi suficiente…

– Ar putea fi?! îl scutură verbal profesorul pe intimidatul Luke.

– Ar putea fi pentru orice psiholog… dar nu și pentru mine, se făcu misterios Luke parcă ținuse un careu de ași în mânecă, apoi continuă mai vioi. Știind că dumneavoastră l-ați hipnotizat înainte și cunoscându-vă stilul, instinctul mi-a spus că această amintire i-a fost implantată. 4 mai, cabana de la lac, ploaia torențială, ratonii buclucași, tortul de căpșuni… aceste detalii, de altfel veritabile în mintea lui supusă, seamănă foarte mult cu o poveste născocită.

Profesorul transformă uimirea de pe chipul său într-un zâmbet șarlatanesc. Luke zâmbi și el mulțumit.

– Soțul ce a spus când l-ai confruntat cu înregistrarea? întrebă profesorul refugiindu-se în paharul de vin.

– Nu i-am arătat înregistrarea, nu aveam de gând să îmi pierd timpul cu minciuni. Doar ce am investigat amintirile dumnealui din acea zi și, desigur, erau lacune mari.

– Deci, răspunsul tău final? îl ținti în ochi profesorul.

– Răspunsul meu final este da, domnul Fuller a fost infidel.

– Nu ai spus tu că am intervenit eu în memoria sa?

– Ba da, se arătă mândru de sine Luke. Dar asta nu m-a împiedicat să descopăr relația intimă cu asistenta dânsului.

Uluirea se așternuse pe umerii lui Matthew. Luke continuă, crescând intensitatea:

– Desigur că nu l-am confruntat cu asta, ar fi negat. Și cine nu ar fi făcut-o? Omul riscă să piardă totul.

– Hmmm… foarte interesant, spuse profosorul. Felicitările mele pentru curajul de a-ți urma instinctul.

– Am avut dreptate, nu? se topi de curiozitate Luke.

Profesorul îi ignoră această ultimă întrebare și își concentră ochii blajini pe Matthew, lăsându-l pe Luke băltind de nerăbdare.

– Acum este rândul tău, ilustre. Te rugăm!

– Mulțumesc, domnule profesor, dragă coleg. Experiența mea cu domnul Fuller a fost una foarte interesantă. Rar așa un exemplar colorat, cu multe sensuri unice, dacă mă înțelegeți. Nu am vorbit deloc cu soția subiectivă, mai tare m-ar fi încurcat.

Matthew era în largul său când ținea discursuri. Șarmul său era înnăscut, iar talentul de a citi caractere, dobândit. Continuă pe aceeași notă, gesticulând ca un dirijor de simfonie:

– Eu am aflat atât de multe din limbajul non-verbal al domnului Fuller cât din hipnoză, pentru că… cunoscându-vă pe amândoi, am intuit că îmi veți presăra capcane. Nu mă înțelegeți greșit, și eu aș fi făcut la fel. Mintea domnului Fuller e foarte obedientă și fiindcă soția dânsului e așa posesivă, era o chestiune de timp până când va fi cedat tentației. Ce am aflat eu, în schimb, sunt alte informații față de tine, Luke. Nu am căzut nici în cursa întinsă de profesor, cea cu micuța Claire și nici în capcana întinsă de tine, Luke, cu micuțul Jonathan.

– Jonathan? întrebară într-un glas Luke și profesorul.

– Da, Jonathan, fratele mai mic al lui Claire, ambii copii ai doamnei Fuller din prima căsătorie.

– În raport nu ai scris aceste amănunte spuse profesorul fascinat.

– Le-am ignorat, domnule profesor, ca fiind fantezii prescrise. Luke acum se preface a fi mirat, dar el știe la fel de bine ca și dumneavoastră că ați încărcat mintea săracului om cu tot felul de plăsmuiri.

Profesorul se rezemă de spătarul scaunului și își aprinse pipa din nou. Luke își scărpină capul prins în gânduri.

– În fine, continuă Matthew, ce am aflat eu dincolo de acest ecran iluzoriu, e că domnul Fuller, într-adevăr, se face vinovat de infidelitate.

Urmă o pauză bine plănuită de Matthew.

– Cu cine? sări Luke pe misteriosul coleg. Cu cine?

– Cu nimeni alta decât fosta lui soție, madam Sophie.

– Madam Sophie?! interveni brutal Luke. Madam Sophie este asistenta domnului Fuller. Actuala asistentă…

– Nu știu de asistentă, Luke, spuse Matthew, dar sunt foarte sigur pe această informație.

– I-ai arătat înregistrarea după hipnoză? A mărturisit el? întrebă Luke intrigat.

– Desigur că da. Și a mărturisit totul. Că s-au iubit mereu, că au început această aventură de mulți ani sau, mă rog, reînceput în cazul lor. Ba chiar a încercat să mă mituiască să măsluiesc rezultatele. Și mi-a mai spus, să nu te superi pe mine, Luke, că, dintre noi doi, eu mi-am dat seama cel mai bine de cum au decurs lucrurile.

Nici bine nu încheie propoziția Matthew și domnul profesor izbucni într-un râs lacom spre surprinderea ambilor tineri. Îi îngăduiră să se descarce privindu-l în continuu cu ochi cerșetori.

– Aveți dreptate, începu calm profesorul, ștergându-și ochii umeziți de amuzament. Amândoi aveți dreptate. Ce nu v-ați dat seama, și mă așteptam la tine măcar, Matthew, este că domnul Fuller nu a mai fost căsătorit, iar asistenta dumnealui este chiar soția sa, madam Marie Sophie Fuller.

Cei doi înlemniră, în timp ce domnul profesor continuă amuzat:

– Așadar, domnul Fuller, din câte spuneți, a înșelat-o pe soția sa, cu… soția sa.

Nu termină bine, că profesorul explodă într-o nouă sesiune de hohote. Tinerii erau mai pierduți ca niciodată. Tot profesorul continuă:

– Domnul Fuller, dragii mei, este unul dintre aceia puțini care nu răspund la hipnoză. V-a jucat pe degete.

– Imposibil, spuse Luke! Eu am reușit să-l…

– Domnule profesor, domnul Fuller nu poate fi un actor așa de bun. Chiar este imposibil! interveni și Matthew.

– Nu! Nu pot accepta! se arătă rănit în orgoliu Luke.

– Iertați-mă, dar nici eu nu pot, domnule profesor, i se alătură și Matthew.

– Dragii mei, nu o luați ca pe un afront. A fost un exercițiu foarte bun ca să învațați o lecție importantă.

Profesorul făcu semn la ospătar să i se aducă nota de plată și haina.

– Deci… dumneavoastră spuneți că nu i-ați implantat nicio amintire? întrebă Luke și mai intrigat.

– Nici măcar una, urmă să își așeze pălăria pe cap profesorul.

– Și cei doi copii, Claire și Jonathan sunt reali, nu?

– Foarte reali, tinere Luke, spuse profesorul și își îndreptă atenția spre ospătar. Plătesc eu tot ce s-a băut la această masă.

Ospătarul primi banii pe consumație și îl ajută pe generosul profesor să îmbrace pardesiul. Cei doi erau în stare de șoc, mai surprinși ca niciodată privind omul pe un picior de plecare. Înainte să pornească:

– Veți afla cu mare bucurie că amândoi ați trecut acest test cu brio și prin urmare vă felicit și vă spun bun venit de partea cealaltă a catedrei. Seară bună, domnilor!

Domnul profesor se scurse apoi până la ușă cu un mers greoi și dispăru în noapte.

– Nici tu nu i-ai implantat nicio amintire falsă? întrebă Matthew.

– Nicicum. Nu aș fi îndrăznit să fac asta ginerelui rectorului, ai înnebunit?

– Detaliile pe care le-a dat despre ce-a făcut cu Jonathan, atât de precise… atât de reale…

– Și despre Claire a vorbit la fel. Puteam să jur că profesorul a folosit mărturisirea unui fost pacient tulburat de-al dumnealui pentru a ne face misiunea mai grea, dar… Auzi, domnul Fuller are mulți bani, nu?

– Doar nu crezi că l-ar fi mituit pe domnul profesor, nu? se arătă îndoielnic și totodată îngrijorat Matthew.

– Ai mințit când ai spus că pe tine te-a încercat?

– Nu, dar juca teatru omul, nu? îl apucă de guler pe Luke și îl privi în ochi, prizonier pentru o clipă insanității. Nu?

Luke se însenină deodată.

– Domnul profesor e mare fan al hipodromului, doar știi… Marea majoritate pariază acolo, așa că nu m-ar mira să aflu că ar fi acumulat o datorie greu de plătit…

– Nu știu ce să spun, Luke. Pare o nebunie toată povestea asta, spuse Matthew pregătindu-se și el să plece.

– Mda, pare o nebunie, Matthew. Dar domnul profesor mereu a fost zgârcit, mereu. Ai văzut câți bani a lăsat ospătarului?

Matthew oftă îndelung și apoi zâmbi.

– Felicitări, domnule asistent universitar!

Luke zâmbi și îi strânse mâna lui Matthew, care părăsi localul. Luke făcu semn ospătarului să mai aducă o bere și își trânti capul în mâini privind la jumătatea rămasă din sticla extravagantă de vin aleasă de domnul profesor.

No Comments

Post A Comment

O lume nouă în fiecare săptămână
Te anunțăm noi când apare.
Încalecă!
Nu-ți fă griji, poți descăleca oricând.